Mass-media romaneasca sufera de multe anomalii iar una din acestea este devierea de la canonul de baza, de pe urma caruia s-a fondat si curios inca mai functioneaza: prezentarea intr-o maniera cat mai obiectiva, riguroasa, corecta e mesajelor. Lucru care observ ca nu prea se mai intampla in mass-media romaneasaca. Nici nu stiu daca a fost sau va fi vreodata. Este vizibil faptul ca mass-media Romania este o presa de opinie, si nu de informare. Regula de baza este obtinerea audientei sau vinzarea ziarului, cu orice pret. Tonul golanesc, agresivitatea sunt criterile de rating – adica cine sunt eu? ti-am zis-o! Un gazetar foloseste orice prilej pentru a obtine informatii, pentru a lamuri o problema, nu pentru a a-si arata muschii, bagindu-si interlocutorul in corzi.

Moderatorii de emisiune parca nu mai au „frica lu’ Dumnezeu”, rolul lor nu este acela doar de a pune intrebari si de a crea niste directii de discutie pentru invitatii din platou, ei sunt pur si simplu sunt niste creatori de „teorii”, de „sofisme”. Prezenta invitatului nu trebuie decat sa fie o confirmare a teoriei emise de moderator. Si iata cum emisunea se transforma intr-un balci: moderatorul este expertul, care debiteaza clisee (multe vorbe sunt profund compromitatoare) iar invitatul de multe ori din jena si respect accepta cu stangacie multe din prostiile moderatorului.

Observ seara de seara emisiuni in care se dezbat fiecare eveniment al zilei, mai mult sau mai putin important, unde ni se regurgiteaza fiecare informatie de parca publicul este atat de incapabil sa digere un fapt. Analizele nu au ca scop lamurirea unei probleme, ci cautarea senzationalului. Iata de ce apar tot mai multe ştiri incorecte şi tendenţioase. Ficare incearca sa vina cu o parere socanta si transata, caci la noi exista numai alb si negru. Nu mai exista cale de mijloc sau altfel spus un gram de toleranta. Limbajul agresiv este pe placul romanilor. Vad asta printre colegii mei. Ce conteaza ca Vadim sau Becali depasesc orice bariera a decentei…romanul vrea expresii piperate, vulgare, de cea mai joasa tzeapa. Si acum sa inceapa emisia de lucruri extraordinare: „Ai vazut mai ce i-a zis! Baa, ce mi-a placut!“.

Cred ca de multe ori, si spun asta in urma unui descernamant indelungat ca toata nenorocirea Romaniei incepe sa se inchege incet si sigur de la mass-media, care nu face altceva decat sa intretina o atomosfera de razboi, fara sa mai urmareasca obiectivitatea. Presa nici nu poate sa fie impartiala si obiectiva, devreme ce serveste interesele egoieste ale unei societati private. Si cred ca de aici si interesul cetateanului este doar o eticheta care mascheza niste realitati bazate pe rating si profit.Nu ne organizam, nu-i controlam, nu-i tragem la raspundere. Asteptam ca schimbarea sa vina de la cei din mas-media, si niciodata de la public. Publicul roman se vaita mereu, cunoaste patologia din mass-media, dar continua sa se uite pasiv la televizor. Iar atunci cand e nevoie de initiativa, te izbeste cu o replica „M-am saturat de ei”. Oricum o intorci, parca nu exista o solutie. Vei constata ca in fiecare roman zace un expert.

Mereu ne confruntam cu valori precum bine, rau, adevar, fasitate etc.

Dar imi pun intrebarea fireasca si legitima: in ziua de azi adevarul mai conteaza?

Fa spun categoric: NU. Chiar nu mai conteaza. Traim intr-o lume in care concurenta cade pe comunicare, pe eficienta ei. Iar eficienta sta in mijloc, adica in acuratetea mesajului. Mereu se invocaca faptul ca exista o lipsa de comunicare. Da de unde?
Societatea noastra sufera de sindromul comunicarii. Intreaga nostra natiune pare sa fi indragit conceptul de comunicare. Totusi adesea, poti consideraca ai mult noroc atunci cand comunicarea nu are loc.

Intr-o societate care comunica in exces, paradoxal este faptul ca nimic nu este mai important decat comunicarea.

Iar intr-o societate, in care comunicare e pe plin plan, adevarul nici nu mai conteaza. Adevarul este deja o optiune privata, si nu de spatiu public. Pana si credinta in Dumnezeu.

Politicienii cauta sa fie credibili prin comunicare, prin transmiterea mesajului cat mai clar si mai eficace posibil, Si nu prin cautarea adevarului sau punerea lui pe tava in fatza electoratului. Credibilitate nu mai inseamna demult adevar.

Binele si raul exista decat in scopuri. Atat

Si ma intreb atunci, daca tot am deschis subiectul politica :de ce Vadim, si Becali sunt in preferintele oamenilor? Oare pt ca ei spun adevarul asa cum il invoca fiecare. Ma indoiesc. Ci pentru ca ei au capatat credibilitate.

Clasa politica sufera de credibilitate. Este foarte trist si deosebit de grav. In Vadim si in Becali se proiecteaza toate frustrarile, nemultumirile oamenilor care au fost “inselati” mereu. Adevarul.. nici nu mai conteaza.

De facultatea mea sa nu mai aud ever. Putin imi pasa daca acest articol inseamna ceva pt cel care il va citi sau pt cel care ma va barfi. Sunt satul sa aud peste tot ce specialisti vom ajunge dupa terminarea facultatii, cand este mai mult decat vizibil ca vom ajunge cel mult niste buni functionari si atat. Pt cei care si-au dat seama inca devreme si s-au apucat de treaba, fie printr-un mic voluntariat, fie printr-un job, ONG sau orice ar mai fi, fara sa astepte brevetul de “specialist” din partea facultatii, respect. Ceilalti, nu au decat sa puna “specialiatea” in practica asa cum numai ei o stiu. Nu comentez mai mult.

Am aproape un an jumatate experienta de agentie, lucrez efectiv de cativa ani buni in domeniu si m-am lovit de multe ori de pragul usii. Am muncit cu pasiune si nu am obosit, in ciuda lipsurilor f mari pe care le aveam, dar am mers inainte, constient de faptul ca mai devreme sau mai tarziu tot asa va fi. Inca un an de facultate sau 2 sau chiar 3 nu ar fi imbunatatit situatia cu mult. Facultatea nu te pregateste in nimic, urmeaza si aberantul masterat care este o alta pierde de timp si alte cheltuieli. Pt mine intreg sistemul universitar este o mare dezamagire, trecand peste faptul ca nu faci nimic, dar este o nedreptate sfasietoare, aproape ca iti vine sa urlii, examene care sunt corectate la poezie, note care se dau doar pe niste zambete plastice, pe activitati in care un raspuns destept paleste in fata unui volum de perle si de vorbe goale, pe proiecte gen referat mai stufos dar fara nici o relevanta in practica, apreciate dupa starea de spirit a profului si multe altele.

Facultatea este o prelungire aberanta a liceului, materile sunt poleite cu staniol sa lucioasa, au un titlu exotic, dar dincolo de eticheta, tot Lapusneanu, tot istoria romanilor, aceasi informatica, aceasi filosofie. Exagerez, dar sa fiu sincer cred ca de la liceu am ramas cu mai multe chestii decat de la facultate. Nici cu prieteni n-am ramas.

Fiecare inceput de an se deschide cu aceeasi stare confuza, cu aceleasi probleme: orele se desfasoara in cladiri insalubre, lipsite de vreo modernizare sau imbunatatire, orarul este aiurea, in schimb placerea profesorilor de a ne ameninta cu tot felul de “arme” este nelipsita, la care se adauga misto-ul si trasul de sireturi. Si toate astea numai si numai pt viitorii specialisti in comunicare, viitorul de maine al societatii.

Hai sa vorbim un pic si de seminarii. Din cate stiu seminarul este o intalnire cu un profesor in grupe mai restranse, unde se cauta sa se lamureasca anumite aspecte din curs. De cele mai multe ori seminarul si cursul sunt 2 materii total diferite, cu profesori diferiti, cu pretentii diferite, cu note diferite. Parerea mea este ca seminarul este o balmajeala, o vorbarie nici macar dirijata, fiecare vb ce ii trece prin cap, pt ca orice forma de implicare, este notata cu bulinutze. Cu cat ai mai multe bulinutze, cu atat mai bine. Nu suntem departe de gradinitza.

Fiecare sesiune este o dovada de curaj si de nervi nu atat prin dificultatea examenului ci prin proasta administrare a acestui examen final. Ramai fara grai si intr-o situatie penibila sa constati ca profesorul nu te baga in examen, dintr-o bataie de joc …pur si simplu ca nu ti-a gasit lucrarea sau ca nu ti-a corectat-o, sau ca ti-a notat-o cu o nota insuficienta de trecere, sau ca a notat prezenta la curs/seminar in functie de cum isi gasea foile prin geanta. Examenele sunt corectate fara nici un barem, totul este o varajeala, cel care copiza dupa tine ia 9, in schimb tu iei 6, iar afisarea notelor dureaza o vesnicie. Pe la inceputul anului scolar se strezesc unii profesorii sa corecteze sesiunea din vara. Putin le pasa, ca noi avem altceva de facut decat sa stam la mana lor.

Bunnnn….

In schimb cand ai vreo nelamurire si apelezi la facultate, nimeni nu te lamureste, cel mult iti sugereaza ce sa faci tu, pt ca asa zisii “specialisti’ sunt din alt film, sunt de fiecare data neperegatiti, sau te ajuta cu o chestie partiala sau pur si simplu nefolositoare. Unde sunt acum specialistii?

Lista e lunga si continuarea e la fel de trista. Dar ma opresc aici.

Astept sa termin facultatea si sa ajung specialistul in domeniul meu dar fara sa consider ca facultatea ar avea vreun merit.

Imi pare nespus de rau pt moartea femeii, dar pentru ca ai deschis subiectul Vladimir, mi-ai oferit prilejul sa zic si eu ceva. Subiectul este trist si m-a pus pe ganduri. Vreau doar sa ne trezim un pic din acesta jale si sa analizam cu luciditate acest fapt:

1. MUNCA

Chiar daca ziarele si opinia publica vin poate sa-mi contrazica convingerile, eu sunt de parere ca MUNCA NU A OMORAT PE NIMENI. Scandalul iscat a fost provocat de moartea femeii datorita muncii, datorita programului suprasolicitant.Oare? Stiu prea bine si eu cum se munceste peste 10 ore. Am lucrat si eu. Si multi altii ca mine. Am stiut cand e cazul sa continui, dar am stiut la fel de bine cand sa spun si NU.

Un lucru nu pot sa-l diger in toata povestea asta….ce o tinea pe Raluca Stroe in acea companie multinationala? Sa nu uitam ca (din informatile pe care le-am aflat) ea mereu se plangea de regimul de la E&Y. Pentru ce ma intreb…ajungi sa te degradezi in halul acela, ce pret mai mare sa fie decat sanatatea?

2. COLEGII de serviciu

Ma supara ipocrizia cu care vorbesc colegii ei de serviciu. Nu cred ca ei aveau parte de un program preferential. Si chiar daca nu aveau poate, de ce nu au sfatuit-o sa-si dea demisa? Si odata cu ea si ei. Este parca impotriva vointei umane sa vezi cum un coleg de serviciu sufera de pe urma programului si tu sa lucrezi cot la cot cu ea..ca si cum e “omeneste“, “na, se intampla peste tot“. ……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..

Din tot acest tragic eveniment, Geoana a stiut sa profite de 1 mai si sa dedice toata “mascarada” de prost gust Ralucai Stroe. Lumea numai la asta s-a gandit.

Domnule Geoana sunteti patetic!

Un singur lucru sunt cu totul de acord…firmele dau 2 bani pe tine ca salariat…te exploateaza ca pe o lamaie si te rasplatesc cu un salariu de nimic. Dar nu uitati ca voi sunteti proprii vostri stapani iar cand lucrurile va “indoaie” de prea multa munca, catariti bine, si alegeti ce este mai bine pt voi…se va gasi cineva care sa te aprecieze in primul rand ca om si apoi ca salariat.

Oare de ce tot scriem atat pe la ore, cursuri, seminarii, prelegeri? Ni se dicteaza informatii kilometrice, “tone” de pix se revarasa anual peste foi, caiete, brosuri…intr-o lume in care la o simpla apasare de mouse gasesti tot. Aproape ca te si intrebi “fuck, ce mai caut si pe la cursuri, cand binemersi le gasesc pe net?” De ce trebuie sa mi se dicteze o ora intreaga un comentariu de literatura de exemplu cand pot foarte usor sa citesc carti de specialitate (doamne, cate sunt acum!) sau [revin] sa citesti pe net, unde gasesti tot, de la autor pana la stramosii-stramosiilor lui. Luarea notitelor la noi il vad ca pe un gest de barbarie. Trist.
In strainatate, lucrurile stau altfel. Fiecare unitate scolara e racordata la net. Predatul in scoli e vazut altfel. A preda inseamna a lamuri niste probleme din curs, din manulal (sau cum vreti sa-i spuneti) a veni cu ceva nou pe langa curs, a interactiona cu studentii, a purta niste discutii, a-i stimula prin proiecte. Practica e cuvantul de ordine. Asta invata. Invata sa puna in practica.

Eu termin facultatea si nu stiu nimic. Toata studentia mea se rezuma la niste referate si la niste mici simulari de joburi care nu prea au valoare, mai ales intr-o lume care nimeni nu mai are rabdare cu nimeni. Stii ori nu stii? Toti cauta experienta, dar in scoli nimeni nu te lasa s-o faci. Teoria e mai buna.

Foarte multi profesori depun o rezistenta la tot ce e nou. Sunt foarte conservatori, si cred ca tot ceea ce stiu e mai bine si mai util pt elev. De aceea scoala a ajuns un fel de ospiciu undei ii indemni pe copii sa se duca.

Cu toate asta, eu raman in continuare fidel scrisului, cuvantului. Vreau doar sa spun ca invatamantul superior nu este altceva decat o prelungire a liceului….pregarirea, specializarea lipsesc cu desavarsire. Mai avem mult pana departe.

V-am lasat. Ma duc sa-mi caut niste pixuri.

S-a terminat si evenimentul de vineri, care era dedicat problemelor de marketing si advetising.

O sa va spun si eu impresiile mele si cateva din ideile retinute pe acolo.

La prima conferinta am sa va pomenesc si eu de cativa. Tema conferintei a fost REVOLUTIA INTERNET

1. Vanda Wolfova – Regional Director, Ogilvy Group EAME

A avut o prezentare reusita. Technology is the Revolution Society.

A vb in termeni foarte generali despre expansiunea tehnologiei de la 1960-pana in 2005, cu precadere in ultimul deceniu, unde daca acum 10-15 ani erau 7-8 canale pe cap de familie, acum a sarit fulminat la 82, 3 canale pe familie. Subliniaza si reactia consumatorului la “cocolosul” de informatie, dar mai ales la advertising. Pomeneste foarte des de digital TV.

Mi-a placut o fraza pe aceasta tema: “marketingul, cat si advertisingul incep doar in momentul cand esti dispus sa platesti” .

Din pacate, doamna Wolfova a inceput speech-ul cu o gafa, spunand ca “Romania is a great town” in loc de “city”. Apoi mi s-a mai parut ca doamna mereu pronunta frumosa noastra tara gazda “Rumania”.

In fine, una peste alta, a fost interesant.

2. Radu Florescu – Saatchi & Saatchi

La workshop-ul de dimineata, tipul acesta mi-a placut cel mai tare.

El considera ca diferenta majora dintre Internet si advertising este faptul ca Internetul este un “personal media”, un mediu interactiv, prietenos, pe cand celalalt mediu , citez: “we (the advertiser) are always interupting the consumer“.
Am mai aflat faptul ca Google a cumparat Youtube. Why? Pentru ca cei de la Google considera ca Youtube este o viziune importanta a broadcastingului TV.

Cat despre viitorul internetului..who knows? Nimeni nu stie ce ne asteapta. Internetul nu poate fi preconizat, pt ca este mult prea rapid.

a urmat apoi…

3. Bogdan Nitu – webstyler

care si el m-a retinut de la orice activitate prin prezentarea sa. Tipul a vb numai despre internet.

Ce crede el ca este internetul?

*sursa de informare

*un spatiu nelimitat (si interactiv)

*un loc deschis

Apoi, face o deosebire intre ce reprezinta internetul la noi in Romania. De fiecare data la noi lucrurile stau altfel:

* este mult prea departe

* este limitat (si are dreptate, pt ca un site nu iti ofera toate datele despre produs. Nu-ti creeaza un profil amplu despre oferta/produs/servici, pt ca de cele mai multe ori totul se rezolva dand un telefon. Internetul nu a capatat credibilitatea de care se bucura unele state). La americani marketingul online este o chestie normala. Aprinzi calcu, intri pe net, si comanzi o bere, sau te interesezi de cele mai bune oferte in domeniul tau. Ma amuza si acum unii hackeri care zic de fiecare data :”ce prosti sunt ailalti“.

Apoi consideraca ca ad-ul in spatiul.ro are 2 trasaturi majore:

1. sustine spotul TV/ad-ul de presa

2. este o corvoada: in spatele banerului trebuie facut un site. Considera ca o data ce userul a dat CLICK pe banerul tau, el vrea mai multe informatii despre oferta ta, vrea sa interactioneze cu brandul tau, vrea sa spuna si altora despre tine. De cele mai multe ori site-ul care sta in spatele banerului nu “umple” asteptatea consumatorului.

…………………………..

De la 11:30 – 13.00

NOUL CONSUMATOR. TENDINTE, ATITUDINI, REALITATI ALE PIETEI
1. Dan Petre -Managing Partner, D&D Research

Prezentarea lui s-a numit din cate imi aduc aminte “Particularitati ale cercetarii cu copii”. Ceva in genul asta.

Subliniaza puterea de cumparare a copiilor, care pana atunci era vazuta ca un potential de cumparare destul de mic. Si ca atare era si neglijat.

Cum i-am descrie pe copii? incepe prezentarea lui…

- foarte dificili

- copii sunt foarte greu de controlat

- copii se maturizeaza f repede

Consumatorul copil…cateva vorbe:

1. aspira sa fie rebeli, liberi, dar vor sa fie si protejati

2. au nevoie de valori (brandurile ofera mai multe valori decat parintii)

3. sunt foarte deschisi la nou

De ce merita vb?

1. pt ca traiesc mereu cu dorinta de “upgrade”

2. pt ca sunt un public fidel

3. pt ca trebuie sa le dai mai mult/si niciodata mai putin

4. pt ca sunt deschisi la nou

Andreea Mihai – Director marketing, Carrefour Romania

Acesta doamna a urmat dupa profesorul Dan Petre, dar a avut un inceput de prezentare cam rautacioasa: “nu o sa va plictisesc cu generalitati..“

Am retinut, ca in orice afacere, research-ul e de baza si sa nu ignoram niciodata semnalele pietei. Face o distinctie intre consumatorul modern si consumatorul traditional. Iar una din multele distinctii …este ca la cel modern, banul este un mijloc, si nu un scop, pe cand la cel traditional exista un blocaj psihologic la tot ce e nou.

In decizia de cumparare intra acum raportul calitate-pret.

In 1998, Carrefour-ul deschide primul hipermarket in Romania, la 3 ani dupa Metro.

Concluzie: Hipermarketul este magazinul ideal al romanilor.

Prezentarea in sine a fost de toata jena. Pe unle slide-uri se aflau unele emoticons, poze la rezolutie foarte slaba, desene ce nu isi aveau rostul, iar textul era iesit din casete.

……………………

14.00 – 15.30

STRATEGIE vs. CREATIVITATE

Despre povestea creativitae vs strategie nu mai intru in detaliu. Nimic nou. Va pomenesc de cativa care mi-au placut si au zis ceva nou.

1.Bogdan Branzas- General Manager, Branzas Design

Este un tip de care nu auzisem de el pana acum. A avut o prezentare foarte faina.

El da o definitie asa cum crede el despre brand: “suma tuturor credintelor despre tine, in afara de tine“. El duce mai mult definitia brandului asa cum poate unii o inteleg. Brandul, spune el este o experienta completa: il gusti, il simti, il vezi, il pipai…5 ani pt coagularea unui brand, e foarte putin.Trebuie sa treaca testul timpului, iar 5 ani e inca putin. Inseamna ceva, ai crescut, ai format cat de cat o reprezentare in mintea unor consumatori, dar e prea putin. Dar la fel de bine poti fi in acesti ani un ilustru anonim. Aici nu conteaza doar calitatea produsului, ci si forta distributiei( de ex: Europian Drinks)

Un produs ca sa fie brand trebuie:

1. sa fie constant si omogen

2. sa castige notorietate

2. Dumitru Bortun – Presedintele ARRP

Acest domn si-a inceput discursul cu un indemn: JOS RATIUNEA!

Toata povestea asta creativitatea vs strategie nu isi mai are rostul. Nu trebuie sa prinzi un loc in mintea consumatorului. El oricum e prea ocupat ca sa mai aibe loc si pt altceva. Asa ca o reclama trebuie sa fie emotionala. Trebuie sa dramatizeze foarte tare conceptul. RATIUNEA de multe ori presupune timp.

Imaginile vizuale au rol decisiv. Ele reprezinta un suport tehnic al reprezentarii noastre despre produs. Ele ne predetermina, chiar daca asta nu ne place.

Apoi, publicitatea nu vinde, ci comunica.

Foarte interesant. O alta viziune a asupra advertisingului.

………………

Apoi de la la 16.00 – 18. 00

CREATIVII DAU VERDICT

Au urmat apoi o conferinta dedicata numai pt doi moguli din domeniul advertisingului: Adrian Botan (McCann Erickson, Romania) si Bogdan Naumovi (Leo Burnett, Romania)

Prezentarile nu mai trebuie facute. Cam toata lumea ii stie.

Acesti oameni de creatie au venit sa dea verdictul la cele mai mari spoturi din lume.

Pentru mine a fost dezamagitor pt ca acesti 2 specialisti, au venit total nepregatiti. De cand cand ma stiu, acelasi tip de discurs, nimic imbunatatit. Publicul era ca si absent pt ei, pt ca era o discutie dezordonata si deloc gandita despre anumite reclame. Motiv pt care am si parasit sala mai devreme…

Mereu ne confruntam cu valori precum bine, rau, adevar, falsitate etc.

Dar imi pun intrebarea fireasca si legitima: in ziua de azi adevarul mai conteaza?

Va spun categoric: NU. Chiar nu mai conteaza. Traim intr-o lume in care concurenta cade pe comunicare, pe eficienta ei. Iar eficienta sta in mijloc, adica in acuratetea mesajului. Nu conteaza ca spui adevarul sau nu…conteaza cum il spui.
Mereu se invocaca faptul ca exista o lipsa de comunicare. Da de unde? Societatea noastra sufera de sindromul comunicarii. Intreaga  natiune pare sa fi indragit conceptul de comunicare. Totusi adesea, poti consideraca ai mult noroc atunci cand comunicarea nu are loc.

Intr-o societate care comunica in exces, paradoxal este faptul ca nimic nu este mai important decat comunicarea, iar adevarul deloc.

Iar intr-o societate, in care comunicare e pe primu’ plan, adevarul nici nu mai conteaza. Adevarul este deja o optiune privata, si nu de spatiu public. Pana si credinta in Dumnezeu.

Politicienii cauta sa fie credibili prin comunicare, prin transmiterea mesajului cat mai clar si mai eficace posibil, si nu prin cautarea adevarului sau punerea lui pe tava in fatza electoratului. Credibilitatea nu mai inseamna demult adevar.

Binele si raul exista decat in scopuri. Atat

Si ma intreb atunci, daca tot am deschis subiectul politica :de ce Vadim, si Becali sunt in preferintele oamenilor? Oare pt ca ei spun adevarul asa cum il invoca fiecare. Ma indoiesc. Ci pentru ca ei au capatat credibilitate.

Clasa politica sufera de credibilitate. Este foarte trist si deosebit de grav. In Vadim si in Becali se proiecteaza toate frustrarile, nemultumirile oamenilor care au fost “inselati” mereu.

Iar acest articol nu are nici o importanta daca reflecta o umbra de adevar. Conteaza daca am fost coerent si interesant.

Think about it!

Ziua de vineri s-a dus. Inscrierile pt recrutarea VIP s-au terminat.

Acum urmeaza proba de foc, cand candidatii sunt asteptati sa se intalneasca si sa poarte un interviu scurt (10 min) si interesant cu cativa membrii VIP.

Pt cei care au trecut prin interviu vreau scurte pareri despre:

* membrii VIP (fie cei de la interviu sau altii din sediu)

* despre interviu (vreau sa fiti rai, fara complezenta, fara retineri, asa cum ati vazut voi lucrurile)

* ce parere v-a facut VIP-ul la ora actuala?

* despre aspectul organizatoric

* sau ce vrei voi….

Va spun franc, ca ma intereseaza lucrurile astea.

Astept parerile voastre

Sambata si duminica sunt asteptati tineri din toate colturile Buc-ului la recrutarea VIP! Incearca si tu!

Atentie, recrutarea este pana vineri.

CE INSEAMNA VIP?

Este o organizatie studenteasca cu tineri care vor sa invete, care vor sa-si puna in practica planuri de prespectiva, oameni care au ceva de spus in domeniul de business. Este un antrenament (voluntar) daca vreti sa-l numesc intr-un termen mai accesibil si mai punctual.

MAI EXACT?

VIP-ul este o comunitate care aduce la masa rotunda studenti interesati de mediul romanesc de afaceri si exponentii acestuia. VIP urmareste sa creeze un mediu de interactiune intre cei mai buni studenti. Este mai bine zis o scoala de anteprenoriat, unde se tin o gramada de traininguri , sedinte, intalniri si probe practice pentru dezvoltare interpersonala. Dupa o asemenea experienta incepe sa ti se contureze ce inseamna termenul de “cariera”.

Apoi e si distractie. Va garantez. Sunt teambuilding-uri cacalau.

Va astept la interviuri.

Multa bafta!
PS: Pt cei care nu stiu sunt membru VIP

ADRESA VIP

Academia de Studii Economice

Corp B, Sala 3007

Sector 1, Bucuresti, COD 010961

………

pt informatii suplimentare ma puteti suna la nr. de tel 0746243832

Se pare ca “razboinicul luminii” devine incet si sigur o marca, un brand care pare sa ne cam caracterizeze pe noi, romanii in ultima vreme. Puteti sa-i spuneti acestui fenomen “becalizare”. Mai simplu. Despre tipul asta, nu prea merita discutat. Este cert faptul ca nu exista leac pt un idiot mai mare. Omul asta are o parere atat de buna despre el, incat chiar se crede un viteaz, un intemeietor de tara ….citez “sunt atat de puternic, incat si daca imi enumerz maruntele defecte, nu aveti ce sa-mi faceti!”.

Sa nu mi-o luati in nume de rau. Nu am nimic cu Becali. Daca ma gandesc bine chiar e simpatic. Ma revolta lipsa de atitudine din partea mass-mediei, a societatii civile care stau pasive si savureaza fiecare partz al lui Becali. Becali a spus…Becali a facut…Sabia lui Becali se ascute….Ganditi-va doar de cate ori pe zi auziti sau pronuntati cuvantul “becali”. A ajuns un termen atat de folosit in vacabularul ingust al romanilor, incat parca il folosim acum din reflex…as a ordinary word.

Solutia e simpla. IGNORAREA. Cautarea cu orice pret a audientei face a proape imposibila interzicerea lui Becali pe post.Interesele si banii dau la o parte decenta, moralitatea si esteticul. Deja vb de lucruri aiuritoare, daca e sa-l parafrazez pe Plesu. Consumatorul de TV ii lipseste varietatea de produse/productii TV in care sa poata alege si lucruri mai interesante decat Becali. Dar noi nu avem ce sa alegem, pt ca Becali e peste tot.

Se spune mereu ca incultura face rating. Foarte adevarat. Dar ma gandesc de ce nu ar face si cultura? S-ar putea face asta simplu: nu prin inceperea in forta a unor emisiuni cuturale sau a unor programe educationale consistente, ci prin ignorarea mass-mediei a lui Becali pt inceput. Apoi a manelistilor si a altora.

Think about it!